Category: Moldova

  • FOTO: Miting de protest contra fraudării alegerilor prezidențiale din 2016

    FOTO: Miting de protest contra fraudării alegerilor prezidențiale din 2016

    Imagini de la mitingul de aseară. Cam aceleași sentimente de dezamăgire și furie de la fraudarea alegerilor ca pe 6 aprilie 2009, însă oarecum diferit. Sper să nu ne trezim cu scenarii puse la punct de altcineva.

    Rămâne ca CEC-ul să-și asume responsabiltatea pentru toate eșecurile și cu toții să-și dea demisia, instanțele de judecată să se pronunțe și să tragă la răspundere vinovații (cel mai important pas), iar Curtea Supremă să declare alegerile fraudate. Asta într-un stat cu adevărat democratic, pe care niciodată nu l-am avut…

  • Mai faci și tu un ban, de alegeri… în Moldova.

    Mai faci și tu un ban, de alegeri… în Moldova.

    Sunt alegeri din nou în Moldova!

    Aseară așteptam în stație în apropierea unui cămin studențesc din Chișinău. Era deja întuneric și nu era multă lume: eu, două tinere în fața mea și încă cineva în spatele lor. După ceva ezitare din partea căminului s-au apropiat doi tineri, unul din ei se ținea mai la distanță, iar altul a înmânat domnișoarelor câte un calendar de buzunar cu un candidat în prezidențiale (care în opinia mea, moale fie spus – nu merită nici hârtia pe care se tipărise acel calendar, copacul a suferit fără folos). A dat calendar și celui din spate și intrând în rol încerca să mai scape de câteva întrebând jucăuș fetele dacă mai vor câte unul.

    S-a îndreptat și spre mine întinzându-mi unul, dar nu cu fața, ci cu verso unde era imprimat calendarul propriu zis. Eu între timp urmărind întreaga scenă văzusem deja pentru cine e propaganda și bineînțeles am refuzat, sec. “Da di și? Nu vă trebu’, ia uitațivă șii bun, îi calendar!”, încerca pe ton amical să mă convingă. Am zis da, dar pe lângă calendar mai are și alt ceva care îl strică și i-am sugerat că sunt bune de aruncat. La care el mi-a zis că face și el un ban așa, ce să face cu ele. Până a urca în microbusul pe care îl așteptam și tocmai se apropiase i-am zis în glas tare că nu așa se fac banii și de le-ar arunca acesta ar fi cel mai bun lucru pe care l-a făcut în viața lui. Punctum.

    Această postare nu este despre preferințele mele politice sau alegerea mea ci despre ce ași vrea să-i zic acelui tânăr sau altor tineri aflați în aceeași situație de a face un ban, acum în alegeri.

    Vor trece ani, și e foarte posibil să nu să fie schimbate multe, și dacă ești o persoană cu cap pe umeri – vei regreta. Vei regreta că ai contribuit la starea lucrurilor, vei regreta că le-ai fost complice, vei regreta că ai preferat să “faci un ban”. De fapt vei regreta că TE-AU CUMPĂRAT! Și asta va rămâne în conștiința ta pentru totdeauna. TU ai fost unealta lor, plătită din banii furați tot de la tine, pe care TU îi mai ai de întors!

    Eu ași prefera să aud că îi simpatizezi și le faci propagandă pentru că crezi în idealurile (minciunile, promisiunile) lor. Cel puțin ai o opinie, crezi că faci bine și dacă mai primești și o recompensă pentru ajutor – e OK. Tu însă ai ales să faci asta din simplu motiv că te plătesc. Acum dai un calendar, mai faci și tu un ban… Mai târziu dai un share la o postare de pe un cont-fals, mai faci și tu un ban… Mai târziu poate vei accepta să-ți dai și votul, mai faci și tu un ban… Mai târziu vei accepta să faci o declarație minciunoasă, mai faci și tu un ban… Mai târziu…, mai târziu este deja prea târziu.

    P.S.: Și când te gândești că asta e doar un vârf de iceberg, armata de oameni plătiți e mult mai numeroasă.
    P.P.S.: Știți a cui mână votează în imagine?

  • Radio Noroc, Tokiko Kato şi Porco Rosso la Anim’est

    Radio Noroc, Tokiko Kato şi Porco Rosso la Anim’est

    Vă întrebaţi ce legătură au toate acestea?

    Să începem cu Radio Noroc.

    Obişnuiesc să mă trezesc cu Radio Noroc, adică am setată alarma de dimineaţă în aşa fel că porneşte radioul cu emisiunea lui Ţărnă şi Nistorică. Iar recent am dat câteva răspunsuri corecte şi am câştigat de la Radio Noroc un aparat de radio, care s-a dovedit a fi de fapt un casetofon cu radio. M-am bucurat mult, asta pentru că după mai bine de 10 ani am putut asculta melodia înregistrarea căreia se păstrase pe o casetă magnetică – este un cântec japonez, care în copilărie a fost melodia mea preferată. Am înregistrat un mic video cu telefonul cu această melodie şi am postat-o pe YouTube în speranţa că o va recunoaşte cineva şi voi afla cine cântă de fapt.

    Tokiko Kato.

    Răspunsul l-am aflat mai repede decât mă aşteptam, sistemul automat de protecţie a drepturilor de autor de pe YouTube m-a înştiinţat despre titlul melodiei “Hitorineno Komoriuta“, iar Google mi-a oferit răspunsul despre interpret – “Tokiko Kato“. Tokiko s-a dovedit a fi nu numai o cântăreaţă, care apropo a cântat “Миллион аллых роз” în japoneză, dar şi actriţă, compozitor şi chiar participant la TED.

    Mai multe despre Tokiko aflaţi pe site-ul personal – TOKIKO WORLD.

    Porco Rosso.

    Studiind filmografia pentru Tokiko Kato pe iMDB– am dat şi de o denumire sonoră – Porco Rosso, care mi-a captivat atenţia. Este un desen animat a celebrului animator japonez – Hayao Miyazaki, unde Tokiko sonorizează vocea unui personaj principal – Gina (Jina-sama).

    Anim’est.

    Şi iată că în programul celei de-a doua ediţii a festivalului Anim’est la Chişinău găsesc Porco Rosso! Deci, asta doream să vă zic – merg la Anim’est să privesc Porco Rosso cu Tokiko Kato şi vă invit şi pe voi!

    Update 3/11/2012: Am fost la Anim’est şi am privit filmul în desen animat – Porco Rosso, care s-a dovedit a fi o peliculă superbă. Păcat că a fost sala goală, cred că nici 1/10 din locuri nu erau ocupate. Am aflat că organizatorii îl invitaseră şi pe Hayao Miyazaki cu vreo 3 ani în urmă la Anim’est la Bucureşti, dar pentru că are o vârstă de 71 de ani nu mai călătoreşte cu avionul. Se zice că este unul din cei mai buni animatori în viaţă. Porco Rosso a fost conceput mai întâi ca un spot publicitar pentru Liniile Aeriene Japoneze (JAL), iar după au făcut un filmuleţ de 30 minute, ca mai apoi să scoată un film de lung-metraj. Anume această versiune am vizionat-o. Şi, da am auzit-o şi pe Tokiko Kato! Filmul a fost rulat în original în japoneză cu subtitrare în engleză, română şi rusă.

    P.S.: Mai sunt 2 zile de Animest! Iată programul

  • Ethno Jazz Festival 2012

    Ethno Jazz Festival 2012

    După o seară de folk a urmat o seară de jazz! Aseară am fost la cea de-a doua zi a festivalului Ethno Jazz Festival, aflat la ediţia XI deja. Mi-a plăcut mult concertul, ca de obicei muzică bună condimentată cu influenţe de pe întreg mapamond şi un amalgam de culturi. Şi de această dată la Chişinău au venit muzicieni de talie internaţională pe care încă îi mai puteţi vedea şi asculta astăzi şi în weekend.

    I-am ascultat pe Brein’s café – un trio care a fost la primul lor concert în această componenţă şi care literalmente a transpirat pentru aplauze. Austriacul Georg Breinschmid la contrabas a arătat că poate nu numai să cânte jazz dar şi să facă glume reuşite, în timp ce algerianul de origine franco-italiană Mario Forte câte sunete poate produce o vioară, fiind acompaniat de pianistul bulgar Antoni Donchev.

    O formaţie extrem de colorită atât în stilul de interpretare cât şi la înfăţişare a fost Squeezeband. Fiecare membru în parte a demonstrat cu câtă ardoare poate interpreta la instrument în partiturile solo. Au impresionat toţi! Reto Weber la percuţie cu instrumentul său neobişnuit în formă de OZN creat special pentru el, cubanezul Dany Martinez prin mânuirea extraordinară a chitarei, zambetul pur şi bucuria de a se afla pe scenă şi a cânta a basistului din Madagascar, sunetele formidabile a saxofonului lui Chico Freeman şi nu în ultimul rând beat-boxerul italian Nino G care am impresia că a plăcut cel mai mult publicului.

    De această dată festivalul este găzduit la teatrul “Eugen Ionesco”, nu ştiu de ce s-a ales această sală în locul tradiţionalei scene a teatrului naţional “M.Eminescu”. Cel puţin mie îmi place mai mult atmosfera sălii teatrului naţional…şi pare mai potrivit. Deşi foaier-ul de la E.Ionesco luminat fiind arată mai bine. Mi-a plăcut harta festivalului afişată în hall unde sunt indicate toate ţările de unde au fost participanţi pe parcursul tuturor ediţiilor festivalului şi numele muzicienilor. Mi-a plăcut cum au decorat scările şi interiorul cei de la Moldcell – sponsorii acestui festival.

  • Seara de FOLK la Chişinău

    Seara de FOLK la Chişinău

    Cu mare plăcere am ajuns aseară la Filarmonica Naţională unde mi-am alintat auzul la o “Seară de FOLK”.  Nu ştiu dacă e la prima ediţie asemnea eveniment la Chişinău, dar sper să fie mai multe şi sper foarte mult să invite mai mulţi folkişti data viitoare.

    Dacă excludeau din participanţi pe primul – Viorel Burlacu şi pe ultimii – Valy Bogheanu şi cantora – evenimentul ar fi semănat mai mult la o seară de folk.

    Am să-l laud pe Ion Razza care are glas şi talent, cântecele căruia le-am ascultat cu plăcere. Au fost superbi invitaţii din Iaşi – Paul Arva şi Lucian Darie, calităţile vocale ale lui Lucian fiind apreciate de public. Silvia Grigore a demonstrat că are glas, dar sincer nu cred că genul de muzică folk i se potriveşte. O dezămăgire totală a fost în deschidere de la Viorel Burlacu care chiar nu îmi dau seama cum a luat acel premiu mare la un nu ştiu ce festival din Polonia. Valy Bogheanu poate că le place unora, dar nicidecum nu se înscria într-o seară de folk, mi se crease impresia că nici nu ştie să sufle în trompetă, iar prezentatoarea îl prezentase ca “unul care nu caută faimă” – poate de asta sunt postere în tot oraşul cu el… modest nu îl poţi numi cu siguranţă. Da, şi de ce Valy şi nu Vali? Gicu Plăcintă venit cu banda lui Bogheanu are glas şi ştie să cânte – dar nu a cântat folk. Mi-a plăcut de fapt cu câtă pasiune a cântat la pian băiatul din bandul lui Bogheanu.

    Chiar nu avem folkişti buni la noi? Mi-ar plăcea să-l văd pe Iurie Sadovnic la un asemnea festival. Ar fi superb dacă venea cineva cu renume din România ca Ducu Bertzi, Nicu Alifantis sau Vasile Şeicaru.

    P.S.: Notă pentru conducerea Filarmonici Naţionale – alungaţii pe cei ce fac cafea în incintă dacă nu ştiu o boabă în română! Fac o cafea foarte bună, dar ar trebui să înveţe să deservească clienţii în română! Stukalov însuşi vorbeşte şi deserveşte în română, iar angajaţii lui nu o fac…

    21 septembrie / P.P.S.: Doream doar să-mi împărtăşesc impresiile de la concert, dar recitind ce am scris aseară văd că i-am criticat pe unii mai mult decât lăudat pe alţii…

  • Puţină critică pentru organizatorii AdWeb 2012

    Puţină critică pentru organizatorii AdWeb 2012

    Ieri la Chişinău s-a desfăşurat cea de-a doua ediţie a conferinţei AdWeb – conferinţă internaţională cu tematica publicităţii online. Un subiect popular care interesează tot mai multă lume şi de care la modul direct sunt interesat şi eu. Conferinţa a fost de succes şi a avut parte de prezentări captivante, au vorbit 12 speakeri din diverse ţări şi au prezentat atât statistici privitor la situaţia pieţei publicitare online din Moldova cât şi studii de caz.

    La această conferinţă însă eu personal nu am fost prezent, din simplu motiv că nu am fost invitat. Invitaţiile se obţineau prin completarea unui formular online şi se eliberau la discreţia organizatorilor – o procedură foarte simplă pe care o susţin. Critica mea vine însă nu din faptul că nu am primit invitaţie, cu toate că un sentiment de frustrare desigur există atunci când primeşti un refuz. Deci, motivele mele pentru critică:

    1. Ca şi multe alte site-uri din R.Moldova site-ul conferinţei vine cu o versiune în limba rusă setată default şi cea în română tradusă incomplet (se găsesc unele părţi rudimentare în rusă în versiunea română). Chiar dacă am selectat româna şi am completat formularul de participare în română – am primit înştiinţarea pentru completarea acestuia oricum în rusă.  Am primit chiar şi refuzul de particpare  pe mail – tot în rusă! Îmi dau seama că e un mailing şi că nu se ducea evidenţa cine şi în ce limbă completase formularul – dar se rezolva uşor printr-un mesaj bilingv ce puţin.
    2. Ştiţi unde am găsit mesajul lor de refuz? În  cutia de SPAM. Pentru că organizatorii unei conferinţe cu tematică de internet nu ştiu să facă un mailing în masă care va ajunge la destinatar.
    3. Conferinţa AdWeb de fapt a fost transmisă în direct de unul din partenerii evenimentului – Privesc.eu – şi am avut ocazia să privesc această conferinţă în direct online.  Oare era atât de complicat să incluzi un link la conferinţa online în acel mesaj pentru toţi cei pentru care nu s-au găsit locuri în sală?

    În această ordine de idei, nu este de mirare că organizatorii AdWeb, compania Alkasar Media Services au deschis conferinţa în rusă. E de mirare însă că unul din vorbitorii la conferinţă din România a preferat să vorbească în engleză, iar unul american într-o rusă stâlcită. Spre finalul conferinţei însă am ajuns să aud şi 4 prezentări în română – dacă nu vorbeau nici ei în română începeam să cred că suntem o gubernie. Mă bucură faptul că se organizează astfel de conferinţe şi mă bucură faptul că sunt invitaţi de peste hotare care au ce să spună şi personal nu am nimic împotriva limbii ruse, consider însă că era corect ca conferinţa să fie deschisă şi condusă în limba română, şi site-ul la fel – în română!!! Deci, stimaţi organozatori – “мотайте на ус” şi organizaţi un eveniment demn la anul!

    P.S.: Conţinutul prezentărilor însă merită toată atenţia şi vă recomand să vizionaţi prezentările adunate pe Privesc.eu

  • Impresii de la ExpoVin Moldova ‘2012

    Impresii de la ExpoVin Moldova ‘2012

    La finele lunii februarie în Chişinău s-a desfăşurat ediţia XXI a expoziţiei internaţionale de vinuri – ExpoVin Moldova ‘2012. Expoziţia s-a desfăşurat în două secţiuni: Wine Technology – unde au fost prezentate utilajele vinicole şi Teatrul Vinului şi Gastronomiei unde amatorii vinului şi gourmanzii şi-au alintat gusturile. În cadrul acestui teatru gastronomic am participat şi eu prezentând prepararea preferatei mele baghete franceze pentru portalul culinar PoftaBuna.md, dar aceasta e o altă istorie.

    Vreau să vă povestesc despre vinuri şi mai ales despre cele care m-au impresionat. Din prima vă pot relata că expoziţia a fost organizată mai bine ca în anii precedenţi: anturajul general, standurile companiilor din centrul pavilionului elaborate în design unic şi modern, acoperirea cu stofă albă a pereţilor pavilionului, specatacole gastronomice pe întrega durată a expoziţiei pe 4 scene diferite, disponibilitatea vinurilor pentru degustări, servirea vinurilor în pahare de sticlă în locul celor de plastic – toate au contribuit la o atmosferă plăcută şi o impresie generală bună.

    La expoziţie au fost prezente o bună parte din companiile vinicole de la noi, unele prezentându-şi vinurile penru prima oară. Dar au fost şi multe companii locale lipsă printre care producători mari ca Dionysos-Mereni şi Chateau Vartely. Din companii străine care au prezentat vinuri au fost doar două standuri: a slovacilor – Topolcianky şi a italienilor care prezentau vinuri spumante şi domniţe cu picioare lungi.

    Alb de Purcari

    Cel mai bun vin degustat de mine la expoziţie a fost Albul de Purcari (2009) – un vin extraordinar care merită toate laudele şi care te cucereşte din prima. Este ca un balsam care are toate nuanţele echilibrate: nas moderat, gust amplu şi uşor în acelaşi timp cu nuanţe de miere, pere, mirodenii şi stejar cu post gust puţin acid şi lung. Alb de Purcari reprezintă un cupaj de Chardonnay, Pinot Gris şi Pinot Blanc şi a obţinut medalia de aur la concursul din acest an (Chisnau Wines & Spirits Contest ‘2012).

    M-au impresionat şi Sauvignon-ul de la Vinăria din Vale (2011) – în primul rând prin aroma superbă intensă şi fineţea gustului – un vin produs de un maestru! Rose-ul de Mezalimpe era bun în 2009, dar cel prezentat la expoziţie din roada anului 2011 este unul şi mai special, poate unul din cele mai bune rose-uri produse în Moldova. Mi-a plăcut mult şi Merlot-ul produs de Asconi care din păcate merge doar la export şi nu se găseşte pe piaţa locală. A fost bun şi Rkaţiteli de la Găluşca Boutique Wines prezentat în cadrul unui spectacol gastronomic, dar şi vinurile roşii de la Chateau Denovi.

    Experţii au selectat şi ei cele mai bune vinuri prin degustare în cadrul competiţiei internaţionale “Chişinău Wines & Spirits Contest ‘2012” şi am să comentez puţin medaliaţii. Marea medalie de aur a fost acordată pentru doar 2 producători – Călăraşi Divin pentru divinul Călăraşi de 40 de ani şi Yerevan Brandy Company din Armenia pentru Divinul Ararat de 10 ani. Îmi plac divinurile de la Călăraşi, mai puţin însă proprietarii întreprinderii. Apropo, “Călăraşul” nu a fost prezent cu stand la expoziţie.

    Medalii de aur au fost mai multe şi marea majoritatea a plecat peste hotare. Doar 3 producători autohtoni au primit medalii de aur şi doar un singur vin roşu produs la noi – Roşu de Purcari (2007) şi 3 vinuri albe: Alb de Purcari despre care am pomenit mai devreme, Sauvignon Blanc demisec de la Fautor (2011) şi surpriză un Muscat de la Alianţa-Vin, demidulce (2010). Ca de obicei vinurile de la Cotnari au adunat cele mai multe medalii de aur revenite unui singur producător. Au mai dus acasă medalii câteva vinării din Cehia, Slovacia, Cipru, Georgia, Murfatlar România şi chiar o vinărie din Kuban, Rusia pentru o Madeira.

    Cele mai multe medalii de la noi au fost acordate Vinăriei Fautor care a dus acasă 8 medalii. Interesant este faptul că apreciate cu medalii au fost şi vinurile care costă pe piaţa locală doar 30-40lei (2-2,5 euro): Fabula Merlot (2011) şi Fabula Cabernet-Merlot (2011) de la Fautor, Cabernet-ul de la Bostavan (2010), Rose de Cricova (2011).

    Am venit de la expoziţie nu doar cu impresii dar şi cu vinuri pe care cu plăcere o să le degust în lunile următoare şi despre care neapărat am să scriu. Vă invit până atunci să comentaţi şi voi cele văzute şi degustate.

  • Ce ar fi să pavăm drumurile din Chişinău?

    Ce ar fi să pavăm drumurile din Chişinău?

    Când afară e un timp urâcios aşa cum e astăzi – ba ninge, ba plouă, e bine să stai acasă la călduţ, să savurezi o ceaşcă de ceai şi să hoinăreşti pe net. Aşa mi-am petrecut eu dimineaţă de azi, şi după o pauză de vreo jumate de an de când nu am mai postat nimic pe blog (postările mele sau redus la reposturi pe Supă), am găsit un subiect interesant (şi nici nu e legat de alegerile de mâine) pe care vreau să îl prezint.

    E vorba despre o maşină de pavat drumuri numită Tiger Stone. Se pare că această inovaţie a olandezilor a devenit recent topic de discuţii pe mai multe bloguri mari: BoingBoing, Gizmodo, Inhabitat, dar şi pe un blog românesc Alice in WonderNet. Idea este foarte simplă – o maşină semi-automată care aranjează cărămizile formând o suprafaţă de drum pavat. Mai jos e şi o prezentare video a acestei maşinării:

    Mai dăunăzi treceam pe o stradă de pe colina Puşkin din Chişinău care mai păstra din caldărâmul din pietre a străzii de la început de secol trecut, şi care arăta foarte bine chiar şi pentru zilele de azi. Este indiscutabil faptul că astfel de acoperire de stradă durează mult mai mult decât asfaltul folosit de noi astăzi. Şi dacă e aşa, de ce să nu revenim la străzi pavate?

    Printre avantajele unei străzi pavate versus asfaltate ar fi:

    • DURITATEA – rezistă mai mult timp; nu se fisurează; tolerează apa şi îngheţul
    • ABSORBŢIA DE APĂ – pot absorbi apa de ploaie în pavaj; apa ajunge direct în pământ reducând fluxul de apă pe şosele
    • UTILITATEA – cărămizile sunt uşor de procurat şi reutilizat, dar şi de reparat sau înlocuit.
    • COSTUL (?) – nu sunt sigur de costurile implicate (chiar m-ar interesa să aflu cheltuielile pentru asfalt vs pavaj)

    Nu ştiu cât de util ar fi să pavăm drumurile centrale cu mult trafic, dar cred că a pava drumurile din ogrăzile blocurilor şi cele minore – ar fi o idee care merită atenţie. Auzisem la ştiri că primăria Chişinăului intenţioneză să facă nişte împrumuturi pentru reparaţia capitală a acestora. Ce ar fi să le pavăm?

    Aceasta e ideea, are cineva replici, sugestii?

    P.S.: Aici este site-ul oficial a companiei olandeze producătoare a “Tigrului de pietre”Tiger Stone. Mai multe imagini şi video. Lăţimea posibilă a pavajului – 6m, capacitatea de producţie – 400 m2/zi.

  • Restabilim independenţa Republicii Moldova!

    Astăzi am primit o plăcere extraordinară ascultând şedinţa specială a parlamentului consacrată restabilirii actului de independenţă. Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova votată şi semnată la 27 august 1991 a fost arsă într-un incendiu al arhivei parlamentului din 7 aprilie 2009, iar astăzi 26 aprilie 2010 această declaraţie de independenţă faţă de imperiul sovietic a fost restabilită de primii parlamentari (1990-1994) mai rămaşi în viaţă (dintre cei 278 de votanţi şi semnatari ai Declaraţiei de Independenţă, 229 sunt în viaţă, iar 49 au decedat.)

    E o plăcere să-i reauzi în şedinţa parlamentului pe Alexandru Moşanu şi Mircea Druc – se crează impresia revenirii la acele vremuri de renaştere naţională când luptam pentru grafie latină şi adoptam triclorul. Î-mi aduc aminte chiar cum am asistat la arborarea tricolorului pe clădirea parlamentului (e a preşedinţiei astăzi), acele două Mari Adunări Naţionale şi podurile de flori. Dar… ca de altfel mereu au existat şi persoane antipatice cum e Lucinschi sau Urecheanu pe care nici nu mai ştiu cum de îi mai suportă acest pământ… din păcate mai avem şi lepădături de acestea…

    Da, şi cât de bine e să ai şedinţe de parlamnet fără de comunişti, declaraţiile căroara despre restabilirea acestui act istoric cred că nici nu trebuie menţionate, dar am să menţionez un alt lucru: nu am să mă mir să aflu într-o bună zi că Declaraţia de Indepenţă nu a ars pe 7-8 aprilie, ci a fost dosită împreună cu alte acte furate de comunişti apriori protestelor din 7 aprilie 2009. Faptul că protestele au fost manipulate şi influenţate întru-un anumit mod (nu zic organizate) de gaşca lui Voronin e un adevăr care va ieşi la iveală în mod oficial odată şi odată, iar interesele lor meschine nici nu sunt mascate…

    Mă gândesc uneori ce ţară extraordinară aveam dacă poporul nostru avea câtuşi de puţină înţelepciune la vremea potrivită pentru a nu mai vota bestiile şi a asigura ţărişoarei noastre un viitor, mă întreb cum era să fie dacă rămânea Mircea Druc, dacă rezista ameninţărilor Mircea Snegur (naiv a fost şi acesta)… dar poate că au fost prea mulţi factori şi dirijare externă la acea vreme… În orice caz viitorul ne aparţine, şi sunt sigur că va fi mai bine! Apropo, vă sugerez să priviţi emisiunea Marianei Raţă “Chestiunea Zilei” din astă seară (ora 19:15) la Jurnal TV (se transmite LIVE pe net) unde se va discuta “independenţa rescrisă” cu invitaţii speciali: Mircea Druc şi Victoraş Stepaniuc. Chiar vreau să văd cum va discuta un om cult cu un derbedeu comunist…

  • Trandafir de la Moldova în chineză

    Trandafir de la Moldova în chineză

    În 2005 incă, după ce venisem din China am descoperit pe unul din CD-urile cu muzică chineză folk ce le-am adus o piesă destul de interesantă. Era “Trandafir de la Moldova” în chineză!!! Trandafir de la Moldova pe un CD de muzică populară chineză!!! Pe atunci încă nu mă prea descurcam în descifrarea caracterelor chineze (deşi nici acum nu le ştiu), dar era clar ca bună ziua după o comparaţie simplă a denumirii piesei “摩尔多瓦的玫瑰” şi a denumirii ţării noastre “摩尔多瓦” că primele patru caractere sunt identice.

    Vă las şi pe voi să ascultaţi această piesă inedită:

    Descarcă varianta mp3 Trandafir de la Moldova în chineză.

    Câţiva ani în urmă încărcasem deja această perlă muzicală pe net, dar a fost doar pe torrente. Şi încă, când m-am reîntors în China am întrebat de staff-ul meu local de această piesă, erau nişte tineri chinezi – care, au recunoscut melodia ca una rusească pe care o studiau la orele de muzică. Acuma se face clar cum şi cu ce ocazie a ajuns “Trandafir de la Moldova” în China.