“Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.”
Grigore Vieru
(1935-2009)
23/01/2009 – am mai gasit cate ceva pe net:
În Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatră funerară comună (pentru mama şi pentru el) pe mormântul mamei cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga într-o piatră simplă de Cosăuţi: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“, iar pentru sine: „Sunt in felul următor rudelor, elevilor şi consătenilor adunaţi оn cimitir: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“
gasit aici
La aniversarea de 70 de ani, a zis, in stilul sau caracteristic: “La 50 de ani i-am cerut lui Dumnezeu sa-mi mai dea încă zece. La 60 de ani iarăși i-am mai cerut înca zece. Dar la 70 de ani nu mai pot sa cer, că mi-i rușine”. A fost luat de Dumnezeu la vărsta de 74 de ani neîmpliniți.
gasit la Savatie Baştovoi
1 Comment