Blog

  • Opera din Sichuan (Chengdu)

    Opera din Sichuan (Chengdu)

    În 2005 am ajuns în Chengdu, capitala provinciei Sichuan și ghidul pe care l-am angajat împreună cu alți backpackeri (apropo datele lui de contact le-am luat din Lonely Planet) ne-a propus să vizionăm o piesă de operă tradițională chineză. Nu era o operă de 15 minute cu costumații și focuri cum se face la Beijing, era o operă autentică care nu știu dacă mai există.

    Sala era semiplină și publicul erau în principal bătrâni, cei care mai apreciau această artă de altă dată. Am avut permisiunea să filmez atât în timpul piesei cât și după culise procesul de machiere al actorilor.

    Și întreaga piesă urmărită mi-a tradus-o acel ghid și chiar a fost captivant, toate acele vreo 2 ore. Am aflat și semnificația încălțămintei înalte – e semn de nobil, sau a scaunelor care serveau drept munți.

    P.S.: Nu știu dacă mai există acea operă azi, chiar și atunci se discută închiderea localului.

  • FOTO: Miting de protest contra fraudării alegerilor prezidențiale din 2016

    FOTO: Miting de protest contra fraudării alegerilor prezidențiale din 2016

    Imagini de la mitingul de aseară. Cam aceleași sentimente de dezamăgire și furie de la fraudarea alegerilor ca pe 6 aprilie 2009, însă oarecum diferit. Sper să nu ne trezim cu scenarii puse la punct de altcineva.

    Rămâne ca CEC-ul să-și asume responsabiltatea pentru toate eșecurile și cu toții să-și dea demisia, instanțele de judecată să se pronunțe și să tragă la răspundere vinovații (cel mai important pas), iar Curtea Supremă să declare alegerile fraudate. Asta într-un stat cu adevărat democratic, pe care niciodată nu l-am avut…

  • Mai faci și tu un ban, de alegeri… în Moldova.

    Mai faci și tu un ban, de alegeri… în Moldova.

    Sunt alegeri din nou în Moldova!

    Aseară așteptam în stație în apropierea unui cămin studențesc din Chișinău. Era deja întuneric și nu era multă lume: eu, două tinere în fața mea și încă cineva în spatele lor. După ceva ezitare din partea căminului s-au apropiat doi tineri, unul din ei se ținea mai la distanță, iar altul a înmânat domnișoarelor câte un calendar de buzunar cu un candidat în prezidențiale (care în opinia mea, moale fie spus – nu merită nici hârtia pe care se tipărise acel calendar, copacul a suferit fără folos). A dat calendar și celui din spate și intrând în rol încerca să mai scape de câteva întrebând jucăuș fetele dacă mai vor câte unul.

    S-a îndreptat și spre mine întinzându-mi unul, dar nu cu fața, ci cu verso unde era imprimat calendarul propriu zis. Eu între timp urmărind întreaga scenă văzusem deja pentru cine e propaganda și bineînțeles am refuzat, sec. “Da di și? Nu vă trebu’, ia uitațivă șii bun, îi calendar!”, încerca pe ton amical să mă convingă. Am zis da, dar pe lângă calendar mai are și alt ceva care îl strică și i-am sugerat că sunt bune de aruncat. La care el mi-a zis că face și el un ban așa, ce să face cu ele. Până a urca în microbusul pe care îl așteptam și tocmai se apropiase i-am zis în glas tare că nu așa se fac banii și de le-ar arunca acesta ar fi cel mai bun lucru pe care l-a făcut în viața lui. Punctum.

    Această postare nu este despre preferințele mele politice sau alegerea mea ci despre ce ași vrea să-i zic acelui tânăr sau altor tineri aflați în aceeași situație de a face un ban, acum în alegeri.

    Vor trece ani, și e foarte posibil să nu să fie schimbate multe, și dacă ești o persoană cu cap pe umeri – vei regreta. Vei regreta că ai contribuit la starea lucrurilor, vei regreta că le-ai fost complice, vei regreta că ai preferat să “faci un ban”. De fapt vei regreta că TE-AU CUMPĂRAT! Și asta va rămâne în conștiința ta pentru totdeauna. TU ai fost unealta lor, plătită din banii furați tot de la tine, pe care TU îi mai ai de întors!

    Eu ași prefera să aud că îi simpatizezi și le faci propagandă pentru că crezi în idealurile (minciunile, promisiunile) lor. Cel puțin ai o opinie, crezi că faci bine și dacă mai primești și o recompensă pentru ajutor – e OK. Tu însă ai ales să faci asta din simplu motiv că te plătesc. Acum dai un calendar, mai faci și tu un ban… Mai târziu dai un share la o postare de pe un cont-fals, mai faci și tu un ban… Mai târziu poate vei accepta să-ți dai și votul, mai faci și tu un ban… Mai târziu vei accepta să faci o declarație minciunoasă, mai faci și tu un ban… Mai târziu…, mai târziu este deja prea târziu.

    P.S.: Și când te gândești că asta e doar un vârf de iceberg, armata de oameni plătiți e mult mai numeroasă.
    P.P.S.: Știți a cui mână votează în imagine?

  • Despre “mierea de aur” și cum o folosim noi

    Despre “mierea de aur” și cum o folosim noi

    Am aflat despre “mierea de aur” acum un an în urmă și mi-a fost recomandată ca un antibiotic natural și o metodă de protecție de răceli, dar și ca metodă de sporire generală a imunității organismului. De atunci o folosim în permanență în perioada rece a anului cu toată familia și vă îndemn să o încercați!

    “Mierea de aur” nu este alt ceva decât combinația între mierea de albini și curcuma (numită și turmeric). Mierea este cunoscută pentru proprietățile sale antibacteriene și anti-inflamatoare, iar curcumaua este considerat a fi unul din cei mai puternici antioxidanți naturali, dar și un anti-inflamator puternic. Turmericul conține curcuminoide, ce posedă proprietăți antioxidante, neutralizează radicalii liberi și protejează organismul de bacterii. Spre deosebire de antibioticile sintetice din farmacii, mierea și curcumaua nu au efecte negative asupra microflorii intestinale, de fapt “mierea de aur” îmbunătățește digestia. Combinația între miere și curcuma este certificată în Ayurveda ca cel mai puternic antibiotic.

    REȚETA PENTRU MIEREA DE AUR

    Ingrediente:

    100 g miere naturală de albini
    1 lingură de curcuma rasă

    Mod de preparare:

    Adăugați curcumaua rasă la mierea de albini și păstrați-o într-un vas de sticlă. Noi preferăm să folosim rădăcina de curcuma în bucăți pe care o mărunțim în piuliță cu pisălog, astfel obținem un praf de curcuma proaspăt și aromat care conține bucăți mai mici și mai mari de curcuma atât de plăcute la textură în “mierea de aur”.

    Mod de utilizare:

    La primele simptome de răceală sau infecție a căilor respiratorii preparați mixtura de “miere de aur” și consumați-o în următorul mod:
    1 zi: câte o jumătate de linguriță la fiecare oră
    2 zi: câte o jumătate de linguriță la fiecare 2 ore
    3 zi: câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi

    Noi o consumăm periodic pentru profiliaxie de 2-3 ori pe zi timp de 1 săptămână.

    P.S.: Mierea de aur se mai folosește ca tratamentul artritei și reumatismului datorită proprietăților sale anti-inflamatoare.

  • Ce trebuie să conţină trusa pentru maternitate?

    Ce trebuie să conţină trusa pentru maternitate?

    Am decis să scriu un articol practic bazat pe experienţa proprie despre ce de fapt ar trebui să conţină trusa pentru maternitate. Sper să fie de folos viitorilor tatici, în timp ce viitoarele mămici se pot relaxa şi lăsa pregătirea trusei în grija bărbaţilor (nu înainte de a lăsa unele indicaţii bineînţeles  :).

    La maternitate veţi avea nevoie de lucruri pentru mamă, pentru nou-născut şi acte. Atenţie, toate acestea sunt valabile pentru Republica Moldova.

    TRUSA MAMEI:

    • Lenjerie pentru pat (în dependenţă de sezon: cearşaf, cuvertură, pilotă, plapumă)
    • Haine pentru mămică (halat, cămăşi de noapte, ciorapi, lenjerie, inclusiv sutien pentru alăptare)
    • Papuci de casă şi şlapi pentru baie
    • Articole pentru baie (săpun, gel de duş, gel intim, şampon, burete de baie)
    • Periuţă şi pastă de dinţi
    • Absorbante
    • Scutece pentru maturi (2-3 bucăţi)
    • Tampoane pentru suitien
    • Hârtie WC
    • Şerveţele umede
    • Vată
    • Medicamente sau vitamine prescrise de medic, gen Emfetal
    • Ciocolată mare  (pentru a fi consumată în prima fază a naşterii)
    • Sticlă de apă plată mare (viitoarea mămică va consuma multă apă)
    • Bahile (sau ciupici de casă pentru tată)
    • Săpun lichid hipoalergenic
    • Dezinfectant antibacterian pentru mâini

    Unii mai recomandă să aveţi şi un storcător pentru lapte, noi nu am avut nevoie şi cred că se poate procura doar dacă este necesar.

    TRUSĂ COPIL:

    • Plapumă
    • Seturi hainuţe (body, pantalonaşi, cămăşuică, căciuliţă, ciorăpiori, mănuşele, etc
    • Scutece (mărimea nr.1 pentru nou-născuţi)
    • Pelincă protectoare pat (pentru atunci când veţi schimba scutecele copilului)
    • Şerveţele uscate
    • Şerveţele umede pentru copii
    • Ulei pentru copii
    • Cremă pentru iritaţii de piele pentru bebeluşi (gen Bepanthen sau Bubchen)
    • Verde de briliant (pentru a unge ombilicul)
    • Opţional: Pieptene

    Se mai recomandă să aveţi şi o sticluţă pentru lapte şi suzetă (0-6luni) + lănţişor la suzetă. Noi suntem în a 6-a săptămână şi până în acest moment nu am folosit suzeta şi cel mai probabil nu o vom folosi, iar de sticluţă, dacă totul decurge normal, va fi nevoie abia din a 6-a lună. Deci, vă puteţi lipsi de aceste articole.

    ACTE:

    • Carnet prenatal a grăvidei (pe care ar trebui să-l aveţi deja de la Policlinică)
    • Buletin cu fişa de însoţire
    • Poliţa de asigurare
    • Opţional: Act de accept semnat de şeful instituţiei unde urmează să naşteţi (în cazul în care a-ţi discutat în prealabil unde veţi naşte), ce se prezintă la internare
    • Opţional: Cartea medicală a viitoarei mămici (l-am regăsit în lista de acte, dar în realitate nu a fost nevoie)
    • Opţional: Act de căsătorie şi buletinul soţului (va fi nevoie în cazul în care veţi dori să faceţi actul de naştere direct la maternitate, acolo unde există reprezentanţă a stării civile)

    Naşteri uşoare şi sănătate!

  • Am băiat!

    Am băiat!

    Am băiat, l-am numit Gruia. E un nume mai rar, vechi românesc ce se crede chiar a avea rădăcini dacice. Suntem sănătoși și fericiți!

    Așa arăta Gruișor în prima zi de naștere.

  • Malagouzia – un soi vechi grecesc

    Malagouzia – un soi vechi grecesc

    Una din descoperirile plăcute din recenta călătorie în Grecia a fost vinul dintr-un soi grecesc practic pierdut şi readus la viaţă în anii ’70 a secolului trecut – Malagouzia. Acesta se credea pierdut când un profesor din Thessaloniki l-a descoperit şi identificat. De atunci acest superb soi local se cultivă în regiunea de nord a Greciei şi se bucură de o popularitate crescândă nu doar în Grecia, ci şi peste ocean.

    Am degustat vinul produs de Mouzenidis Wine (companie fiică a tur-operatorului nostru) – Malagouzia, 2011 şi pentru că ne-a plăcut am luat o sticlă cu noi pe care am savurat-o cu plăcere acasă.

    Este un vin alb sec, cu aciditate sporită – aşa cum ne place nouă. Culoarea galben pai, aromă foarte intensă de flori şi fructe. Gust înţepător, puternic, acid plăcut. Are însă un conţinut sporit de sulfiţi care strică gustul, deşi dacă îl ţineţi pentru a doua zi acesta nu este atât de evident. Post-gust puţin dulcişor, foarte subtil. Este un vin inconfundabil aroma căruia este extrem de puternică şi este considerat de unii cel mai aromatic vin grecesc! Îmi aminteşte foarte mult de Frâncuşa de la Cotnari, despre care tot planific să scriu.

    Dop de plută ordinară întreagă cu inscripţia “Mesimvria Wines”, probabil produs de aceştia la comanda celor de la Mouzenidis. Alc. 13%vol. Se recomandă servit la 12-14°C.

    Vinul s-ar potrivi perfect pentru un peşte condimentat, mâncare asiatică, salate de fructe.

  • Cum obişnuiţi să vă petreceţi ziua de naştere?

    Cum obişnuiţi să vă petreceţi ziua de naştere?

    A devenit deja o tradiţie ca de ziua mea de naştere să nu invit oaspeţi sau să dau petrecere, ci să mă retrag de lume şi să merg undeva în călătorie. Să petrec ziua pentru mine, aşa cum î-mi doresc. În loc de griji de organizare, de primire a oaspeţilor, de masă de sărbătoare, eu fac ceea ce îmi place – călătoresc! Simt că este întradevăr ziua mea când fac ce îmi place. Nu ar trebui să fie aşa?

    Nici nu îmi aduc aminte exact când a fost prima oară când am decis ca de ziua mea nu voi face ceea la ce se aşteaptă lumea, dar cam din 2006 încoace în fiecare an organizez o escapadă undeva. În 2006 întâlneam răsăritul soarelui în munţii Huangshan, în 2007 pe plaja Haeundae – plecam singur şi petreceam întreaga zi aşa cum îmi doream. De patru ani deja nu mai plec singur în călătorie de ziua mea, ci cu soţia mea – Cezara, care la fel ca şi mine are ziua de naştere pe 6 august – într-o zi cu mine. Este ziua noastră când fugim de lume şi petrecem ziua împreună. Şi este superb!

    De fapt de ziua noastră mergem să călătorim undeva prin Moldova. În 2010 am fost la Hanul lui Hanganu de la Lalova, în 2011 am stat la o pensiune din Orheiul Vechi, în 2012 am ajuns la bunica mea din Podoimiţa (lângă Camenca în Transnistria), iar anul acesta am reuşit să organizăm doar o simplă escapadă de o zi şi am plecat la Dolna unde casa boierească de altă dată era goală şi noi eram unicii vizitatori.

    Aşa îmi petrec eu ziua de naştere şi vreau să vă îndemn şi pe voi, în cazul în care vă place această idee – să procedaţi la fel. Nu staţi acasă – mergeţi undeva de unul singur sau în compania persoanelor drage şi simţiţ-vă perfect! La mulţi ani!

  • Ideea de afaceri nr.1: Patiserie locală cu serviciu de deşteptare şi livrare

    Ideea de afaceri nr.1: Patiserie locală cu serviciu de deşteptare şi livrare

    Astăzi, înainte de a servi cafeluţa de dimineaţă mi-a venit încă o idee pentru o afacere pe care vreau să o împărtăşesc. Cu siguranţă că idei de afaceri ne vin o mulţime, foarte puţine din ele însă ajung a fi puse în aplicare şi încă mai puţine se dovedesc a fi de succes. Aceste idei le ţinem pentru noi şi rareori ajungem să le împărtăşim. Multe din ele însă îţi dai seama că nu le vei realiza niciodată şi eu m-aşi bucura chiar dacă cineva le-ar putea folosi.

    Deci, am decis să deschid o rubrică nouă pe blog pentru idei de afaceri. Sunteţi bineveniţi să comentaţi şi criticaţi aceste idei şi de ce nu să contribuiţi la ele şi să le dezvoltaţi. Şi mă voi bucura să aflu dacă au fost folosite! Deseori văzând o afacere nouă cu o idee originală auzi pe cineva zicând – “hei, am avut şi eu această idee”, diferenţa între cei doi e că cineva a pus-o în aplicare.

    Ideea nr.1: Patiserie locală cu serviciu de deşteptare şi livrare.
    Ce bine ar fi să te trezeşti cu o cafeluţă aromată şi un croissant proaspăt! Sigur asta se poate realiza şi de iubit/iubită, dar de ce nu ar fi un asemenea serviciu care te trezeşte şi îţi aduce produse de patiserie proaspete, călduţe chiar împreună cu o cafea bună sau suc natural proaspăt scurs? Şi te şi trezeşte la o oră anume!

    Serviciul ar putea fi realizat de o brutărie sau patiserie locală care pe lângă producerea şi comercializarea pe care o au deja ar efectua aceste livrări matinale. Ar începe producerea la o oră mai devreme, ar angaja poate studenţi pentru livrare şi ar oferi acest serviciu pe o arie restrânsă în jurul brutăriei. Brutăria ar crea relaţii speciale cu clienţii săi şi ar oferi acest serviciu ca abonament poate? Comanda exactă şi ora de livrare pot fi specificate în prealabil în local, la telefon sau prin site. Iar livrările se pot face în zile de lucru sau de weekend? (ar depinde de locaţie cred că).

    Îmi amintesc de patiseriile din Hong Kong şi Beijing cu zeci de varietăţi de chifle, croissanturi, rulouri şi plăcinţele unde mă rătăceam dimineaţa în drum spre serviciu (chiar dacă aveau un gust mai dulciu decât ar trebui), de merdenelele perfecte din Bucureşti, de sucul fresh proapăt scurs de la comerciantul de la colţ de stradă în Hong Kong, de cafeaua perfectă din boabe proaspăt prăjite de la un aparat de cafea – le vreau pe toate dimineaţa în pat!

    P.S.: De la ideea nr.1 trecem la ideea nr.2 legată de însuşi ideea de a împărtăşi idei de afaceri: se poate deschide un site unde utilizatorii ar putea înscrie ideiile lor de afaceri. Acestea ar putea fi comentate, votate. Iar pentru efortul depus proprietarii de idei ar putea fi remuneraţi (sau nu?). În cazul dat ar fi bine ca utilizatorii să semneze un fel de act care presupune autenticitatea ideii (dacă e cazul) şi permisiunea de a folosi ideea de alţii. Interesant ar fi de aflat şi cadrul legal pentru toate astea. Conţinutul site-ului şi ideile prezentate pot fi vizibile doar membrilor. Pe de o parte ar fi cei care contribuie (şi sunt remuneraţi în bază de puncte pe care le primeşte ideea) şi de cealaltă parte ar fi cumpărătorii de idei (care plătesc abonament?). Sau e mai simplu de mers pe ideea “open source”?

  • Ce legătură are curcanul cu Turcia şi de unde este originară această pasăre?

    Ce legătură are curcanul cu Turcia şi de unde este originară această pasăre?

    În ultima vreme am avut ocazia să prepar şi să gust mai multă carne de curcan, care apropo are un gust foarte plăcut şi se zice că e şi dietică. Dar mi-am pus întrebarea de unde este orginar curcanul?

    Dacă întrebaţi americanii probabil mulţi ar răspunde că vine din Turcia. Dacă întrebaţi turcii, aceştia vă vor convinge că pasărea se trage din India, iar dacă iî întrebaţi pe indieni mai mult ca sigur că vor indica către Peru. Toate aceste misconcepţii se trag din denumirile curcanului în diverse limbi: turkey în engleză, hindi în turcă sau индейка în rusă şi peru în hindi sau portugheză. De fapt curcanul este o pasăre nativă Americii de Nord, iar Benjamin Franklin o propunea chiar ca simbol al Statelor Unite pentru a fi reprezentată pe stemă.

    Din câte îmi amintesc eu, turcilor nu le place să fie asociaţi cu curcanul, în limba engleză purtând acelaşi nume – Turkey. Nu le place până întratât încât unii au început să promoveze o altă denumire în engleză a statului – “Türkiye”, aşa cum îi zic ei însăşi. Poate aţi remarcat incsripţii în loc de “Made in Turkey” – “Made in Türkiye”.

    De ce totuşi americanii numesc această pasăre autohtonă americană – turkey, la fel ca şi ţara Turcia (Turkey)? Deşi există mai multe teorii, cea mai plauzibilă e că denumirea păsării se trage de la comercianţii turci care aduceau bibilica (en: Guineeafowl, ru: цесарка) din Africa în Europa, motiv pentru care bibilica a fost numită “turkey fowl” (găină turcă), iar atunci când europenii au descoperit curcanul pe continentul american au numit-o la fel “turkey fowl” sau “turkey” pentru asemănarea pe care o aveau.

    Interesant de fapt este că curcanul este asociat cu denumiri de diverse ţări şi în ate limbi!

    Dacă în engleză i se spune “turkey” de la Turcia, în turcă iî zic “hindi” de la India, iar în India curcanul se numeşte “peru” de la Peru! Puţin confuz? Totul are o explicaţie…

    Curcanului este asociat cu India în mai multe limbi: turcii îl numesc “hindi”, ruşii îi zic “индейка”, polonezii “indyk”, în araba oficială e “diiq Hindi” (cocoş indian), în franceză e “(la) dinde”, precum şi în alte limbi: catalonă, bască, ebraică, armeană. Şi aici găsim un răspuns cât se poate de simplu – Columb a descoperit America, însă se pornise spre India, iar multă vreme noile descoperiri se numeau Indii. De aici şi denumirea curcanului în aceste limbi, sau a baştinaşilor americani – indieni (en: american indians, ru: индейцы).

    Ştiţi cum numesc cei din India curcanul? Peru! Bineînţeles denumirea vine de la ţara Peru. Şi această denumire se foloseşte şi de portughezi care de fapt au introdus acest nume, şi de brazilieni, croaţi şi alte naţii. Când pasărea a început a fi importată în Portugalia, Pizzaro tocmai cucerse Peru, iar lumea a asociat această cucerire cu pasărea nouă apărută crezând că este adusă de acolo. Indienii au împrumutat denumirea de curcan mai târziu de la portughezi care erau mari navigatori şi efectuau comerţ regulat cu India.

    Lista cu denumiri de ţări cu care este asociat curcanul nu se termină însă. În Grecia curcanul este numit “gallopoula” – adică găină franceză, şi asta datorită sunetului pe care îl emite pasărea. În unele dialecte de arabă pasărea este numită Ethiopiană sau Egipteană. Macedonieinii, precum şi unii bulgari numesc curcanul “misirka” – din Egipt.

    Olandezii au asociat şi ei curcanul cu o denumire geografică, cu un oraş însă – Calcutta. Asta pentru că auzind că pasărea vine din India au conchis că cel mai probabil este adusă din Calcutta unde operau numeroase rute comerciale. Această denumire se foloseşte şi în majoritatea limbilor scandinave, este în uz la cei din Indonesia şi pentru o vreme era folosită şi de nemţi.

    În cazul în care sunteţi interesat să aflaţi denumirea în diverse limbi pentru curcan vă recomand să consultaţi această listă pentru Meleagris gallopavo (denumirea în latină a curcanului) de pe Avibase sau această pagină cu denumiri în diverse limbi pe Wikipedia. Veţi afla bunăoară că japonezii au dat o denumire frumoasă – “shichimenchō” sau pasărea-cu-şapte-feţe, iar chinezii o numesc “huoji”pasărea-de-foc.

    Iar dacă vă întrebaţi cum numeai triburile băştinaşe americane curcanul, găsim şi aici răspunsuri. Apache numeau curcanul “tazhi”, cherokee – “kuna” iar în nahuatl i se zicea “huexolotl”, ce este foarte asemănător cu denumirea folosită de mexicani astăzi “guajolote”.

    În română “curcanul” şi “curca” conform DEX (1998) şi NODEX (2002) vine din bulgară de la “kurka”. Deşi din câte am aflat eu în bulgară acum i se spune “puika / Пуйка“. Deşi dicţionarul lui Scriban (1939) indică mai multe surse: “(rut. pol. kurka, găină, kur, cocoș, litv. kurka, curcă, rus. kúrica, găină, bg. kurkoĭ, curcan, d. vsl. kurŭ, cocoş; ung. [d. rom.] kurka, alb. čúrkă; ngr. kurkános, kúrkos, kúrkas, curcan, kúrka, curcă; turc. karkan, curcan. V. curnic).” Deci, se pare că curcanul şi curca noastră au origini slavone, şi semnifică nu alt ceva decât găină. Denumiri asemănătoare întâlnim astăzi la cehi – krocan şi sârbi – ćuran.