Transportul public în Chişinău

Am stat în ultima vreme destul timp la Chişinău şi am avut destule ocazii să probez transportul public urban. Sigur nu numai că nu avem cu ce să ne laudăm, dar mai avem şi motive să ne plângem… doar de am avea cui?

Ceea despre ce aşi dori să scriu eu de fapt nu ţine de cineva anume, de un organ public abilitat ci de noi înşine, de atitudinea pe care o avem. Mulţi poate nu vor fi deacord cu mine, dar sunt convins că multe depind în primul rând de noi, de felul cum ne comportăm şi cum permitem lucrurilor să se petreacă. Am să fiu mai explicit în paragrafele din continuare.

Nu prea avem felurite mijloace de transport: autobuz, troleibuz, microbuz (sau maxi-taxi cum mai zic alţii) şi taxi-ul (tot e public). Parcă ăstia sunt, metrou, tramvai, transferuri cu helicopterul, maglev, monorail, ricşă sau pedicab, transport fluvial, telecabine şi funiculare nu avem. Funiculare de fapt au fost. Apropo de tramvai, am avut cândva la Chişinău şi auzisem că au de gând să reintroducă tramvaiul pe străzile Chişinăului, dar tot proiect a rămas şi sincer să fiu nu înţeleg de ce ar vrea cineva să pună tramvai! Când liniile de tramvai sunt scoase în toată lumea şi rămân doar liniile de importanţă istorică sau ca atracţii pentru turişti – noi chiar vrem să ne bazăm pe tramvai ca mijloc de transport public?

Să descriu acuma ce mă deranjează în transportul nostru public:

  • Microbuzul este probabil cel mai popular mijloc de transport la moment, dar totodată cel mai incomod. Și îl facem incomod anume noi – pasagerii! În mod normal în microbuz încap 10-16 pasageri (estimativ) – toţi cu locuri pe scaune. în realitate într-un microbuz de pe străzile capitalei poţi găsi microbuze mult mai încăpătoare, hai să zic până la 30 persoane (mă corectaţi dacă nu e așa, sau cunoașteţi cifre mai exacte). În final nici cei ce stau pe scaune nici cei ce stau ca stavridele în cutie nu au parte de nici un confort. Eu numesc asta – “respect faţă de sine”, dacă te respecţi întratâta că acepţi să întri într-un microbuz plin – asta meriţi! Unicul avantaj al acestui transport “Ala scrumbrie” e că uneori e unicul trasnport ce merge acolo unde ai de ajuns și că se oprește la fiecare stâlp (dar asta devine și un dezavantaj). Staţiile de microbuz – nu sunt de fapt, în cel mai bun caz e un stâlp care indică ce rută ar trebui să se oprească pe aici și atunci când apare microbuzul lumea începe să ia cu asalt rutiera pentru a pătrunde înaintea celorlalţi ca niște animale gonite de cineva. Dacă dispuneţi de timp staţi și vă uitaţi dintr-o parte cât de jalnic arătăm în asemenea situaţii. Cum rezolvăm situaţia: Refuzi să intri într-o rutieră
  • ce nu are locuri libere pe scaune. În microbuz nu se stă în picioare! Și asta nu o ceri de la primărie sau poliţie rutieră – asta e de datoria ta – să ai respectul faţă de tine însuți! Sigur nu vei reuși să schimbi nimic prin acest compartament dacă o faci de unul singur (și mai ales atunci când nu ai o alternativă), dar totul depinde de noi. Ar fi bine ca șoferii de microbuze să fie obligaţi să poarte un indicator special pentru a înștiinţa pasagerii din staţii despre faptul dacă dispun de locuri libere. Chiar dacă nu avem niște staţii amenajate putem să ne comportăm civilizat și să formăm un rând, să întrebăm cine e la coadă și să intrăm în transport fără grabă.

  • Autobuzele și troleibuzele sunt preferatele mele și sunt preferate din cauza spaţiului pe care îl oferă în comparaţie cu microbuzele. Aici am observat o schimbare în bine – absolut toţi conductorii pe care i-am întâlnit vorbesc româna și sunt destul de amabili! Câţiva ani în urmă nu numai că aveai impresia că încă te mai afli în URSS datorită comportamentului grosolan al conductorilor (unele masive cât trei pasageri care își croiau drumul ca un spărgător de gheaţă în Oceanul Îngheţat de Nord printre pasageri), dar și mai eram trimis peste Prut să vorbesc în “Limba Noastră”. Acuma observ o altă situaţie paradoxală: preferăm să plătim conductorul direct în buzunarul personal decât să plătim organizaţia ce oferă acest serviciu care fiind organizaţie de stat se asociază în minţile noastre cu statul. Probabil de asta și sunt atât de amabili conductorii – de amabilitatea lor depinde dacă le dăm acel bilet înnapoi la ieșire sau nici nu îl mai cerem, ca în final ei să incaseze banii ce nu le aparţin. Iar pasagerul crede că face un lucru bun: una e că ajută un om la fel de nevoiaș ca și dânsul, și doi e că amăgește statul. Dacă statul nu are grijă de om, de ce el ar avea grijă de stat? Numai că omul nu își dă seama că de fapt se amăgește pe el însuși și în final el de fapt este lipsit de un trasnport nou, el favorizează într-un fel acele scumpiri. Nu știu dacă au făcut cei de la transporturi un calcul la ceea ce se duce în buzunarul conductorului, dar uneori am asistat la cazuri când am văzut “cadouri” de la peste 50% de pasageri și chiar 100% (dacă mă exclud personal). Dar, trebuie să menţionez că am văzut și conductori ce nu incasau taxa de călătorie în buzunarul propriu. Cum rezolvăm situaţia: Simplu, nu mai plătești conductorul și ai grijă ca ceilalţi să nu o facă! Dar, sincer sa fiu, e un drum lung al banilor din buzunarul nostru în contul întreprinderii de transport și pe drum se mai pierde câte ceva. O soluţie reala cred eu ar fi să intrăm prin ușa din faţă și să plătim cu tichete procurate din timp (ce se vor incasa automat), cu cartele/echipamente electronice (adică fără factor uman). Exemple de astfel de sisteme sunt suficiente în lumea întreagă.
  • Taxi-ul la noi nu e considerat un lux, ci mai degrabă transport pe timp de noapte, seara târziu (când nu mai circulă alt transport) sau îl mai putem numi “transport la petreceri”. Cu toate că îl putem folosi și pe timp de zi 🙂 E foarte bine că avem o concurenţă pe acest segment și avem de unde alege. Toţi oferă serviciul de comandă prin telefon și se străduie în fel și chip să înduplece nevoile clientului. Ce mă deranjează însă e că se mai întâmplă să vreai un taxi în stradă în plină zi, fără a face comandă la telefon. Și atunci observi că taximetriștii noștri nu prea au obiceiul de a se opri să te ia, ei zboară de la o destinaţie la alta cu sau fără pasageri puţin atrăgând atenţia la cei din stradă. Și atunci normal că soluţia e să faci comandă de un taxi, dar afli că nu toate companiile de taximetriști preiau comanda de la un telefon mobil. Până la urmă situaţia se rezolvă și găsirea unui taxi nu e o problemă esenţială. Cu toate că mi-ar plăcea să văd taxi-urile ordonate de aceeași culoare plimbându-se pe orice stradă în căutarea eventualului client și atunci când ai nevoie de un taxi doar ieși în stradă și prinzi unul. Mai mult mă deranjează operatoarele de telefon care răspund de fiecare dată într-o limbă străină și uneori nu vorbesc (sau nu vor să vorbească) limba română, care au obiceiul de a refuza o comandă după o periodă de așteptare mai lungă fără ca măcar a cere scuză și care probabil datorită ritmului în care lucrează uită uneori de amabilitate. Mă deranjează și faptul că preţul este fluctuant, nu vreau să mă înţeleg cu șoferul sau cu telefonista asupra preţului – vreau să plătesc exact cât arată contorul! Acuma deja toate taximetrele au instalate contoare, dar cât de des aţi văzut ca ele să fie folosite? Eu am avut norocul să fiu taxat odată conform contorului, am rămas uimit, nici nu cerusem acest lucru de fapt pentru că când le-o ceream se indignau și nu doreau să meargă sau foloseau fraza standart – “o să iasă mai mult așa”. Nu mai vorbesc de comportamentul inadecvat al unor șoferi de taxiuri, mă refer la acei tineri ce încă se învaţă să conducă și să comunice cu lumea, dar în marea majoritate sunt buni. Cum rezolvăm situaţia:
  • Nu cred de fapt că e nevoie de rezolvat ceva, situaţia nu e rea, dar a cere o factură de fiecare dată și de a fi taxat conform contorului e binevenit.

În final vreau să vă cer un singur lucru – aveti respectul față de sine! Nu vă așteptaţi că cineva va rezolva situaţia, totul depinde de noi și de atitudinea noastră. De fiecare dată când refuzi să intri într-un microbuz plin sau păstrezi pentru tine biletul de troleibuz sau ceri să plătești taxiul conform contorului – faci un pas spre un transport mai bun.

Comments

  1. Pavel Ciorici

    Folosesc microbusul zilnic, deoarece nu am alternativa. As putea sa merg si cu troleibusul, dar imi ia vreo 10 minute sa parcurg distanta de la monumentul lui Stefan cel Mare pana la ASEM, timp care dimineata il pretuiesc foarte mult.
    E drept ca nu am respect de sine.
    Dar ce as putea face atunci cand am 20 de minute la dispozitie si microbus macar cu un loc liber e imposibil sa prinzi dimineata la ora 7.30. Nu am alta solutie, trebuie sa intru si eu si sa am rabdare 10 minute cat dureaza calatoria ca sa ajung la timp la academie.
    Sa merg cu taxiul in fiecare dimineata e prea scump pentru un student, iar pe jos e cam departe. Daca as avea o bicicleta si as avea unde o amplasa in siguranta, numaidecat o voi folosi 🙂
    Asta e deocamdata situatia… nu sper ca in viitor se v-a schimba ceva.. poate ca voi avea masina si voi uita de acest necaz 🙂

Leave a Reply