Se pare că arena politică a Moldovei e compusă din felurite ‘animale’: avem urşi, lupi şi o cioară care cârîe din copac. Cred că analogiile sunt destul de clare şi nu e nevoie să-i mai prezentăm cu nume (pentru că nici nu merită să le spui pe nume unor asemenea animale). Recent am găsit o poezie scrisă cu o jumate de secol în urmă care e de fapt o descriere a ‘animalului politic’ numarul unu de azi ce ne conduce ţara. Autorul e Constantin Condrea, iar poemul e întitulat “Cioara şi Vulpea” (variant nou la fabula lui I.Krîlov):
Stă ciora pe-un copac, ţânând în cioc
Vestita brânză.
Iar lângă tulpină
Mirosul brânzei a oprit în loc
O vulpe cu priviri de poftă pline.
Sta cioara în copac şi tot gândea:
“Amuş începe a mă lăuda”.
Dar vulpea o privea de jos tăcută,
De parcă şi-a pierdut merosul glas.
Au stat aşa vre-o câteva minute,
Ba poate, că au stat deamu un ceas
Şi vulpea tot tăcea nepăsătoare,
Iar ciora aştepta şi aştepta …
La urmă ciora şi-a pierdut răbdarea –
A pus cu grijă brânza lângă ea
Şi-a cârâit:
– Ce, brânza nu-ţi mai place?
De ce nu lauzi glasul meu vrăjit?
Doar pentru asta ai venit încoace.
Ori poate pe Krîlov nu l-ai citit?
Ascultă dar –
Şi-a cârâit odată,
De frunza în copac s-a scuturat.
Sărmana vulpe! Se-nvârtea ca beată.
Ajunge! Fie-ţi milă! – a strigatAtunci m-am înşelat, îmi dau azi seama,
Dar să-mi îndrept greşeala nu-i târziu:
Mai bine cioară, oi muri de foame,
Decât să laud cârâitul tău!
Dar sânt şi unii, fără remuşcare
Şi care nu se-nlătură defel
Să laude chiar şi cârâitul cioarei,
Când ştiu, că nici o brânză nu-i de el.1952
Nu ştiu exact ce alegorie se avea în vedere la acea vreme de Constantin Condrea, dar presupun că ar putea fi adresată colegilor de breaslă care erau nevoiţi să scrie poezii la comanda partidului, însă observ că şi el avea multe versuri scrise la comandă.
P.S.: Rămâne să aflăm totuşi cine e acea vulpe a zilelor noastre.
Exact la tema ! Stiu si eu fabula respectiva , insa nu atit conteaza asocierea, cit MORALA !
interesanta fabula, nu stiu cum ai ajuns sa dai de ea…
iar interpretarile sunt si mai interesante si multiple. sa intelegem ca si cioara poate prinde la minte, ceea ce poate fi de folos. n-o canta ea pe gustul nostru, dar macar sa nu dea branza la dusmani. cat n-am vopsi noi cioara e adevarat ca tot neagra o sa ramana, dar daca nu ne da pe mana rusilor cum ar fi putut de mult sa faca, ne prefacem si noi ca ne place caraitul ei pana om avea alternative.
Oxana: Da, deacord, morala contează.
Dragomir: Cioara se teme să nu o penim! Dar de prins la minte e cam târziu, mai bine ar inchide ciocul că de cârâitul ei ne-am săturat cu toţii.
Cel mai rău, este faptul că cioara e longevivă, și în final determinam că felul și tipul brânzei variază de la zi la zi!
Cu rutina acesta zilnică e foarte greu să depistezi fabule și poezii, motivul clar fiind indiferența față de ele, căci importanța primară dirijează altceva. Mersi mult pentru postare, observația e actuală chiar și azi!
Baftă.
Mai scrii ceva in genul? mai vreau sa facem nitel de haz pe seama animalelor politice din MD
Recitesc acum această postare și aflu că la acea vreme Constantin Condrea mai era încă în viață, locuia în SUA. A decedat peste aproape un an…